față

See also: fata, fată, fața, făta, fáta, and FATA

Romanian

Alternative forms

• фацэ (față) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Inherited from Late Latin facia, from Latin faciēs (“face, shape”). Compare Aromanian fatsã.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈfa.t͡sə/

• Audio (male voice):

  (file)

• Rhymes: -at͡sə
• Hyphenation: fa‧ță

Noun

față f (plural fețe)

1. face

   față în față ― face to face

2. visage
3. aspect
4. surface, front

   Antonym: spate

   Sunt niște copii în fața școlii.

   There are some children in front of the school.

Declension

Declension of față

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) față	fața	(niște) fețe	fețele
genitive/dative	(unei) fețe	feței	(unor) fețe	fețelor
vocative	față, fațo		fețelor

Synonyms

• chip
• meclă (slang)

Derived terms

• fățui
• fățiș
• față de